Delir

      Privirea ta serioasă, necunoscută mie până în acest moment, îmi cercetează cu atenție fiecare gest, fiecare mișcare, fiecare vorbă, mă acuză de un lucru pe care nu l-am comis și mă judecă aspru. Dau să fac un pas spre tine, dar imediat simt o reținere. Cum ai putea să crezi că buzele mele, brațele, trupul, inima și gândurile mele te-ar putea trăda?

        În sufletul tău știi prea bine că greșești învinovățindu-mă de toate aceste fapte. Nu te contrazic, nu încerc să găsesc nicio justificare, ci doar continui să te privesc adânc în ochi. De ce încerci cu disperare să găsești în mine un motiv al tuturor frustrărilor și dezamăgirilor tale?

       Uită de toate astea, vino și strânge-mă în brațe, prinde-mă de mâna tremurândă, sărută-mi buzele temătoare și abandonează-te unei clipe de plăcere în lumina palidă a unei dimineți de toamnă târzie. E vremea noastră, iubitule...