Thursday 18 January 2018

Scrisoare de la o fostă

      Este ultima dată când îți scriu. Asta pentru că a trebuit să aștept 4 ore pentru a primi un răspuns monosilabic de la tine. Nu contează că erai activ, doar tu trebuia să îmi demonstrezi ceva. Felicitări, mi-ai demonstrat cum la tine primează orgoliul de băiețel răzgâiat și nu sentimentele pe care le ai față de mine. Îți mulțumesc pentru faptul că mă ignori, mi-ai demonstrat cum nu ai tăria de a-ți asuma faptele, de a vorbi cu mine, de a mă privi în ochi. Dacă asta înseamnă că am avut întotdeauna dreptate și că ai sentimente față de mine, dar ești cuprins de teamă, so be it, îmi asum să am dreptate și la final.
      Continuă să îți asculți prietenul orbește atunci când îți dă sfaturi. El știe mai bine ce a fost între noi, ce e în sufletul tău sau al meu, doar a fost cu noi în pat, nu? Continuă să nu îți dezamăgești iubita. Aaa, scuză-mă, ai dezamăgit-o deja, doar că ea nu știe asta. Cred că ți-am mai spus deja că ești unul din motivele pentru care sunt extrem de circumspectă atunci când vine vorba de relații. Continuă să faci ce vrei, dar ai grijă să nu ajungi să regreți. Vei râde și vei spune că sunt mult prea mândră și sigură pe mine, dar ce crezi? Atunci când nu îți asculți și inima, vei ajunge să regreți când va fi mult prea târziu. Îți spun asta din prisma celor 4 ani de vârstă care ne despart.
      Continuă să îi minți pe cei din jur cu relația ta. Când vei reuși să te minți și pe tine, anunță-mă. Continuă să o schimbi pe ea mereu. Îmi cer scuze pentru faptul că nu m-ai putut schimba după cum ai vrut, pentru faptul că sunt suficient de împăcată cu mine însămi și cu alegerile mele, pentru faptul că nu mă simt vinovată de nimic. Dacă tu nu vrei să vezi ceea ce este evident, îmi cer scuze și pentru faptul că am obosit să încerc să îți demonstrez. Recunosc, poate abordarea mea cu tine nu a fost cea mai potrivită, însă cam de câte ori crezi că mai vreau să mi se trântească ușa în față? Deja am pierdut numărătoarea cucuielor...
      ”Nu vrei să fi vulnerabilă, însă ți-ai dori ca cel cu care vorbești să vadă că lași destul de la tine...doar îi acorzi atenție și parte din timpul tău.” Acestea sunt cuvintele pe care le-am auzit astăzi de la altcineva. Felicitări, el a reușit să vadă în câteva zile de când doar vorbim, ceva ce tu nu ai reușit să vezi în luni de zile petrecute împreună. Ți-am spus că nu obișnuiesc să fac comparații, însă replica de mai sus este fix ce mi-am dorit mereu să aud. Nu am auzit de la tine, ci de la el: asta este viața, o ruletă rusească, iar tu ai pierdut J

Sunday 7 January 2018

Bărbatul care înșeală: simptome

       Datorită ție, am aflat care sunt simptomele unui bărbat care înșeală. Și îți mulțumesc pentru asta, pentru că am văzut și în practică ceea ce am citit de-a lungul timpului legat de minciună și sentimentul de vinovăție. Multe dintre voi ar putea crede că bărbatul care înșeală este cel care le vorbește urât, care nu le răspunde la telefon sau care le ignoră mereu. Situația, din păcate, este de cele mai multe ori, exact opusă. Bărbatul care înșeală este cel care va ieși în oraș cu prietenii și cu femeia cu care urmează să ajungă în pat, dar care va vorbi cu tine prin mesaje toată seara. Evident, asta pentru că în căpșorul lui îngust știe că urmează să calce strâmb și nu vrea să bănuiești și tu asta. Bărbatul care înșeală își va face un selfie cu prietenii de la masă, dar va ”omite” să o includă în poză și pe femeia care stă lângă el și cu care te înșeală. Nu ți-ai pus niciodată întrebarea de ce îți trimite poză cu el și băieții? Știi vorba aceea, cine se scuză, se acuză.
       Bărbatul care înșeală își va schimba brusc atitudinea față de tine. Dacă relația voastră a plecat de la bun început pe un picior greșit, cu certuri și reproșuri constante, iar dintr-o dată acestea au dispărut, fără un motiv aparent, să știi că nu a avut o revelație peste noapte în ceea ce te privește. Doar te-a înșelat peste noapte, iar acum are regrete tardive.
       Până acum tu erai singura care afișa relația voastră în public. Acum o face și el, acum ai devenit iubita lui nu doar în privat, ci și în cercul de prieteni sau pe rețelele de socializare. Până acum nu îl interesa soarta ta, însă acum îți spune mereu că te iubește și te roagă să ai grijă de tine. Are dreptate, să știi: tu trebuie să ai grijă de tine și de sufletul tău, el știe deja că este incapabil să o facă.
       Nu mă înțelege greșit, bărbatul care te respectă și iubește sincer va fi atent cu tine de la început. Acela este bărbatul care se respectă și te respectă suficient cât să nu calce stâmb. Acela este bărbatul care, dacă își va dori pe altcineva, va prefera să încheie întâi relația cu tine. Acela este bărbatul care nu va alerga după doi iepuri deodată. 
       Dacă însă de la începutul relației a fost un mitocan, iar brusc a devenit un gentleman, fără ca tu să fi făcut nimic în sensul acesta, doar ești aceeași femeie ca atunci când l-ai cunoscut, stai și întreabă-te de ce. Dacă asta înseamnă să devii paranoică, so be it...tu știi mai bine ce fel de exemplar ai lângă tine J

Friday 5 January 2018

El te ridică și tot el te coboară

        Și nu mă refer doar la ce se întâmplă între așternuturi, ci și în mijlocul zilei, în văzul lumii. Depinde de tine ce fel de bărbat vrei să ai aproape și crede-mă, tipologia lui îți va influența viața. Cu cât bărbatul de lângă tine este mai sigur pe sine, mai matur și mai împăcat cu propriile decizii luate de-a lungul timpului, cu atât și starea ta psihică alături de el va fi mai bună. Dacă în schimb ești genul de femeie ”salvatoare”, care își irosește iubirea pe un bărbat plin de probleme, dă-mi voie să îți spun că vei ajunge să te înneci în aceleași probleme, la care se vor adăuga și unele noi. Problemele tale. Vor fi doar ale tale, el este prea ocupat cu problemele lui.
            Dacă în momentul în care el și-a asumat relația cu tine a luat după el și bagajul cu sechele din trecut, fie că țin de familie, foste relații sau alte probleme personale, își va proiecta, conștient sau nu, toate aceste probleme asupra ta. Încercând să îl ajuți, îți vei face ție un rău. Desigur, tu, femeie empatică și cu suflet mare, nu vei putea sta liniștită știind că el este frământat de griji. Vei încerca să discuți cu el despre ce îl deranjează, să îi aduci argumente, îți vei pierde nopțile gândindu-te la problemele lui și uitând de ale tale. Fă un bine pentru amândoi și recomandă-i un psiholog. Tu nu ai nici pregătirea necesară și nici nervi de consumat pentru așa ceva, dincolo de faptul că nu tu i-ai generat aceste probleme, așadar nu ai nici autoritatea necesară pentru a le rezolva.
            Evită relația pacient – medic și caută-l pe bărbatul matur, care își asumă trecutul și care cel mult va proiecta asupra ta probleme generate de relația voastră, pe care le veți discuta și rezolva în doi. Caută-l pe bărbatul care vrea să creșteți împreună, care te ambiționează să te dezvolți pe toate planurile. Și fă asta acum, la începutul relației, sau s-ar putea să realizezi peste câțiva ani că ai fost pansamentul cuiva care te-a aruncat la gunoi de îndată ce rănile i s-au vindecat.

Thursday 4 January 2018

Încercând să te înțeleg pe tine, mă voi pierde pe mine

           În general, sunt adepta compromisului într-o relație, fie ea de iubire, prietenie sau de familie. Când însă compromisul devine regula zilei și nu excepția de la regulă, atunci nu mai vorbim despre o relație de egalitate. Vorbim despre o relație în care fiecare își vede propriul interes: unul de a comanda ca un tiran așteptând să i se facă pe plac, celălalt de a nu pierde persoana de lângă, dar ajungând în final să piardă și persoana de lângă, și pe sine.
            Dacă vei ajunge să îi accepți orice doar pentru că îl iubești, asta nu îl va face să te respecte. Mă poți crede pe cuvânt. Dacă tu nu te respecți ca femeie, nu o va face nici el. Există totuși și varianta în care nu îi permiți orice moft de copil răzgâiat, dar el tot nu te respectă. Partea bună pentru tine în situația asta este că nu vei ști. Partea proastă pentru el este că este un ipocrit, iar tu vei realiza asta la un moment dat. Am încredere în instinctul tău de femeie.
             Nu îți irosi nopțile gândindu-te la cum să îl faci să înțeleagă cât de mult îl iubești sau câte faci pentru el și câte îi accepți. Crezi că nu va mai găsi o femeie ca tine? Pentru binele lui, ar fi de dorit să nu mai găsească. Cu cât îți bați tu capul mai tare, cu atât el își va bate joc mai tare.
            Nu deveni o umbră a ceea ce ești de fapt, nu renunța la principiile tale, la a-ți fi ție bine, la ceea ce meriți și te face fericită, pentru el. El va renunța la tine de îndată ce va găsi acea femeie care știe să îl trateze așa cum merită. Acea femeie moderată, care știe să îl alinte dar și să îi atragă atenția atunci când devine mitocan. Nu te pierde pe tine încercând să îl înțelegi pe el...

Wednesday 3 January 2018

Încetează să mai tragi concluzii

          Sunt o femeie cu trecut și știai asta. Asta pentru că întotdeauna am preferat să fiu sinceră atât cu cei din jur, cât și cu mine însămi. Experiențele trecutului m-au definit și m-au făcut ceea ce sunt astăzi, cu defecte și calități. Faptul că accept mereu să vorbesc deschis despre trecutul meu e una. Faptul că tu, care ai fost la un moment dat prezentul meu, îmi reproșai acest trecut, e alta. Observi că am spus că ai fost prezentul meu? Acum faci parte din același trecut despre care vorbeam mai sus.
            Ai un fler extrem de discutabil în ceea ce privește cititul oamenilor cu care ai de-a face. Uite singurul lucru pe care îl avem în comun: am dat dovadă de aceeași lipsă de fler în privința ta. Pe măsură ce scriu, îmi vine un episod în minte. 12 noaptea, prietenul tău cel mai bun îmi bate la ușă și rămâne la mine până la 3 noaptea. Ce concluzie ai tras tu? Este evident și nici nu mai are sens să reproduc. Ce s-a întâmplat de fapt? Ei bine, ne-am certat din cauza ta, el a venit la mine să lămurim lucrurile, căutând motivul pentru care și-a auzit de la mine niște cuvinte dureroase. A făcut ce ar face orice om rațional, m-a provocat la o discuție de 3 ore, iar eu am acceptat provocarea, deși aveam un avion de prins la ora 6 dimineața. Cum s-a desfășurat discuția noastră? Cu mine spunându-i că țin la tine, prietenul lui, și cu el având o criză de râs pe seama mea. Cât de justificată este acum reacția prietenului tău de la acel moment...
            Când m-ai întrebat ce s-a întâmplat în acea noapte, ți-am explicat, dar tu tot propriile concluzii le-ai tras, moment în care rolul meu în această discuție s-a încheiat. Nu simt nevoia să mă justific în general și nici să conving pe nimeni de nimic. De asta se va ocupa timpul. Iar când vei realiza că părerea ta a fost greșită, nu căuta iertarea la mine, te rog. Încearcă mai bine la o biserică sau o mănăstire, s-ar putea să ai parte de mai mult feedback pozitiv.
            Învață să îți faci propriile păreri, pe baza a ceea ce vezi la momentul respectiv, nu pe ceea ce crezi că vezi sau pe ce s-a întâmplat în trecut. Învață să deschizi gura și să afirmi ceva doar atunci când ești măcar aproape sigur pe ceea ce spui. Dacă faci o afirmație și ulterior cauți aprobare la cei din jur, arăți doar cât de prost stai la capitolul încredere în sine.
            Ți-aș fi explicat toate aceste lucruri de câte ori ar fi fost nevoie, dar dacă tu mi-ai trântit constant ușa în nas, nu te mira că acum nu mai vin să bat la aceeași ușă...

Tuesday 2 January 2018

Decât să renunț la prietenii mei, mai bine renunț la tine

             Fără niciun regret chiar. Dacă vezi un check-in sau o poză cu unul din prietenii mei băieți sau mai mulți chiar, în loc să tragi concluzii aiurea, ai putea să îți folosești creierul din dotare și să mă provoci la o discuție pe tema îndoielii tale. Care nu are nicio legătură de altfel cu realitatea, ci provine din nesiguranța ta față de tine însuți. Stai liniștit, nu ai fi primul astfel de bărbat din viața mea, probabil nici ultimul. Și îți ofer încă o asigurare: nesiguranța aceasta nu face discriminare de gen. Și amicii mei au avut parte de aceeași lipsă de logică din partea exemplarelor feminine care s-au perindat prin viețile lor.
           Cazul în care mă provoci la o discuție, asumându-ți toată acea teamă nejustificată, te face totuși cazul fericit. Te sfătuiesc totuși înainte de a demara această discuție, să îți faci temele ca un elev silitor: dacă ți-ai îndepărta voalul de ceață de pe ochi, ai vedea că pozele cu acești oameni apar constant de ani de zile, încă din perioada liceului, eu cu unul din ei, eu cu doi sau mai mulți în aceeași poză, sau doar ei. Bun, acum ce concluzie tragi? Că am un harem de ani de zile, în care ei știu fiecare de existența celuilalt și nu îi afectează? Dacă în continuare nu realizezi că ești ridicol și vrei să avem o discuție, o vom avea, iar eu îți voi explica deschis cum stă treaba cu acești amici ai mei.
             Pe majoritatea îi cunosc din anii de liceu, atunci când se conturează și dezvoltă personalitatea unui om. Așadar, pentru o parte din ceea ce sunt astăzi și apreciezi și tu la mine, le sunt datoare. Alături de ei am învățat că orice problemă între două persoane poate fi depășită având o discuție sinceră despre ce anume ne deranjează și făcând un compromis. Fiecare. Desigur, asta plecând de la premisa că ne pasă de nevoile celuilalt. Cu ei am învățat lecția compromisului atunci când venea vorba de alegerea clubului unde să ne petrecem seara de sâmbătă. Asta mă aduce acum, peste ani de zile, cu tine la aceeași masă pentru a discuta și a găsi un compromis în relația noastră. Ne-am bucurat unii pentru reușitele altora și am plâns unii pe umerii altora. Ei sunt aceia care mi-au fost alături atunci când tu, indiferent ce nume porți, nu erai. Pentru că nu te cunoșteam pe vremea aceea sau pentru că nu ți-a păsat, depinde de caz. Ei sunt oamenii pe care îi sunam de la 300 de kilometri distanță la 3 noaptea. Nu aveau cum să mă ajute altfel decât să mă asculte și să îmi ofere părerea lor, mereu sinceră, pe care nu o luam în considerare, dar care ajungea să se adeverească. Acești oameni m-au văzut în diverse ipostaze, bune sau mai puțin bune și cu toate acestea, au rămas alături de mine. În loc să te pui împotriva lor, ai încerca mai bine să te împrietenești cu ei.
            Iar dacă încă nu ai înțeles că între mine și ei există o relație de prietenie și atât, atunci tot ei vor fi cei cu care mă voi amuza pe seama ta J

Saturday 30 December 2017

              Sâmbătă, ora 13:30
            Îmi sună telefonul și mă trezesc. Mă uit la telefon: tu. Oare ce vrei în ziua ta liberă? Nu îmi lași și mie o zi liberă de la tine totuși? ”Alo...”. Vorbesc singură. Nu mă mir, asta am făcut mereu cu tine. Singură am vorbit și atunci când ți-am spus cât de mult țin la tine și că vreau să construim ceva serios împreună, iar tu ai fugit în brațele alteia. Tot singură am vorbit și atunci când te asiguram că nu există altcineva în viața mea, iar tu îmi aruncai priviri de neîncredere. Neîncredere care, și am realizat asta doar acum, este o parte din propria-ți personalitate. Neîncredere în tine însuți. Nu are nimic de-a face cu mine sau altă persoană din anturajul tău.
         Ți-am închis. Monologul nu este preferatul meu. Tu preferi monologul interior, eu prefer dialogul între două personaje ajunse la maturitate. Nu te-am sunat înapoi și nici nu te-am întrebat dacă m-a sunat de fapt buzunarul tău. Pentru că știu că m-ai sunat tu. Cu aceleași degete cu care acum câteva zile îmi spuneai că nu poți să o lași pe cealaltă, pentru că nu vrei ca ea să sufere pentru greșelile tale. Cu aceleași degete cu care acum câteva zile îmi scriai pentru a mă ruga să punem capăt unei conversații. Ți-am respectat dorința și i-am pus capăt. Acum de ce vrei să purtăm un dialog al surzilor?
            Caută-mă atunci când vei avea ceva de spus...

Friday 29 December 2017

Tipologia bărbatului fără simțul răspunderii

       Un bărbat care își plimbă penisul pe la alta, atunci când relația în care este implicat nu funcționează nu este un bărbat asumat. Și nici unul care dă dovadă de respect. Nici măcar față de el însuși, dacă nu față de cele două femei din viața lui.
         Așa crezi tu că îți rezolvi problemele? Având regrete acum? La asta trebuia să te gândești înainte de a ajunge în patul alteia, care, știind de relația ta, a acceptat totuși. Pentru că relația ta nu este și relația ei. Dă dovadă încă o dată de lipsa asumării și aruncă toată vina pe ea. Că te-a vrăjit cu ochii aceia în care tu, bărbatul fără simțul răspunderii, nu te poți uita. Că te-a vrăjit atunci când, stând cu tine la o masă în oraș, și-a îndreptat poziția corpului către tine, iar tu, din nou, bărbatul fără simțul răspunderii, i-ai copiat poziția. Că te-ai simțit înțeles mai mult de ea, femeia care a aprobat din cap cu dezgust atunci când tu, bărbatul fără simțul răspunderii, ai întrebat-o dacă înțelege cât e de greu sa termini o relație. Ești naiv dacă nu ți-ai dat seama că reacția ei a fost una de dezgust, nu de aprobare. E femeie, nu o sfântă, încât să înțeleagă cum poți da dovadă de atâta lipsă de răspundere. Probabil te-a vrăjit și când ați plecat amândoi spre un taxi, iar tu, cu mintea înnecată în alcool, te-ai urcat în același taxi cu ea. Stând pe bancheta din spate, lângă ea, cu capul plecat de la greutatea litrilor de bere, inspirai milă. De asta ea ți-a luat capul și l-a așezat pe umărul ei. Tu ți-ai luat mâna și ai așezat-o între picioarele ei. Atât ai putut. I-ai povestit lucruri personale despre tine, în timp ce ea stătea în pat, cu spatele la tine, și apoi, când ți-ai dat seama că ea nu e de acord cu ce debitezi, ai început să regreți că i-ai povestit. Tu, același bărbat fără simțul răspunderii.
          Nu îți invidiez relația, iar pe ea, cu atât mai puțin. Cum poți tu, bărbatul fără simțul răspunderii, să o privești pe ea în ochi și să îi spui că o iubești? Sau îi eviți și ei mereu privirea? Poate nu o eviți pentru că știi că ea nu te judecă. Pentru că nu știe. Pentru că nu te știe. Dacă așa te validezi tu, alături de o femeie care nu te cunoaște cu adevărat, ești același bărbat fără simțul răspunderii.
       Așteaptă tu mult și bine ca altcineva (ea, un alt bărbat care ar apărea în viața ei, karma, universul, divinitatea sau alinierea planetelor) să pună capăt acestei relații disfuncționale. Evident că aștepți asta, doar ești bărbatul fără simțul răspunderii. Să știi că nu dai dovadă de nicio valoare morală alegând să îi ascunzi escapada ta. Faptul că vrei să continui în această relație pentru a nu o face și pe ea să sufere, faptul că îți interiorizezi tu rușinea (ai așa ceva?), nu te face martir peste noapte. Arată doar că ești același bărbat fără simțul răspunderii. A-ți asuma la nivel declarativ față de mine și atât o faptă, nu e asumare. E doar dovada că ești un bărbat fără simțul real al răspunderii.
      M-am plictisit de situația asta, însă sunt convinsă că ai pica mereu și mereu în aceeași plasă. Tu, cel care, fiind sărutat în taxi într-o noapte târzie, ai tras concluzia că nu vei ajunge acasă în acea noapte. Ți-am dat posibilitatea să mergi acasă însă tu, același bărbat fără simțul răspunderii, ai lăsat alegerea pe seama mea. Am ales să te iau la mine în acea noapte. Știi tu foarte bine de ce, pentru a fi din nou eu cea vinovată. Desigur că tu nu ai greșit cu nimic, bărbat fără simț al răspunderii.          
      Caută-mă atunci când vei deveni bărbatul cu simțul răspunderii. Adică niciodată...

Ironie

      Vineri, 29 decembrie

      Astăzi mi-ai trimis o poză cu tine. A treia în trei zile. Acum, după ce ai ales-o pe ea.

      Nu cu luni în urmă, când aș fi primit cu inima deschisă orice mică atenție din partea ta. Nu cu luni în urmă, când aflam de la prieteni cum mai e viața ta. Nu cu luni în urmă, când mi-am făcut curaj să îți mărturisesc ce simt pentru tine, iar tu ai râs. Nu cu luni în urmă, când căutam orice mică ocazie pentru a fi aproape de tine. Nu cu luni în urmă, când eram ambii singuri. Nu cu luni în urmă, când îți făceai griji că aș alege pe altul. Nu cu luni în urmă, când îmi doream asta.

      Nu, tu ai ales să faci asta acum. Acum, de parcă discuția noastră de ieri nu a fost suficientă. Chiar crezi că era cazul să te mai și văd acum? Dacă voiam să te văd, știam unde să te găsesc. Daca voiam să mă doară și mai mult, îți răsfoiam albumele de pe rețelele de socializare. Sau reciteam conversațiile noastre.
      Dar eu nu mai vreau să mă doară. Tu ce vrei de fapt acum?  

Ce a rămas nespus

       Joi, 28 decembrie


      Să renunți la ceea ce îți dorești, la ceea ce corpul tău respiră prin fiecare por, să îți refuzi ție și unei persoane care poate suporta orice, fericirea, pentru a nu răni un alt suflet...Dragul meu, deși nu te înțeleg, îți respect sacrificiul. Recunosc, sunt o egoistă, nu aș fi procedat niciodată astfel, ci aș fi dus o luptă pierdută din start pentru tine. Pentru a-mi fi mie bine cu tine. Pentru a avea eu liniștea sufletească și ceea ce îmi doresc.
      Mereu m-am pus împotriva destinului, a oamenilor, a lumii întregi. Nu aștepta ca altcineva să îți decidă viața așa cum vrei tu. Lucrurile se întâmplă, decurg de la sine, însă doar tu le poți face să meargă pe drumul dorit. Nimeni altcineva nu te va lua cu adevărat în considerare în deciziile sale. Dragul meu, ești încă tânăr și neatins de răutatea și egoismul uman. Vei învăța aceste lecții cu propria-ți durere.
      Dragul meu, astăzi am primit lecția supremă despre ce înseamnă să te sacrifici pentru o persoană. Încă nu îmi este clar ce simți pentru ea, însă îți spun că nu este iubire. Nu poți afirma că iubești un om, atâta timp cât minciuna și o altă femeie s-au strecurat în relația voastră. Dar chiar și așa, îți respect decizia. Și îți mulțumesc că ai evitat ceea ce m-ar fi durut cel mai tare: minciuna. Lecția asumării am învățat-o de mult. La fel și cum se face curățenie. Stai liniștit, voi strânge singură noroiul lăsat de bocancii cu care ai intrat în sufletul meu.
      Dragul meu, mă încearcă un sentiment pe care l-am respins mereu cu toată ființa mea: lașitatea. Așa că prefer să mă retrag, spre a-mi păstra o ultimă urmă de demnitate și spre a-ți lăsa ție cale liberă în a-ți urma decizia pe care ai luat-o. Au rămas atât de multe cuvinte nespuse de ambele părți, însă îți voi respecta decizia de a nu mai vorbi despre ceea ce a fost între noi. Vom lăsa povestea noastră în amintire, acolo unde nu poate fi murdărită de cuvinte grele.
      Cred cu tărie în învățăturile părinților mei: atunci când două suflete sunt menite să fie împreună, vor fi, acum, cu timpul sau într-o altă viață, atunci când ambele au atins maturitatea necesară.
      Dragul meu, mereu ți-am spus că nu voi vărsa nicio lacrimă, continuă să crezi în vorbele mele pentru a te simți mai bine, pentru a face viața mai ușoară cel puțin pentru două persoane. Tu și ea. Eu nu contez aici. Eu mi-am asumat acele câteva ore de plăcere pe care le-am trăit cu toată intensitatea, pe care nu le voi uita și pe care le voi păstra mereu în amintire.
      Poate mă vei considera o copilă naivă, însă știu, dragul meu, că tot ce mi-ai spus, toate cuvintele grele pe care le-am suportat cu stoicism, au fost pentru a mă îndepărta de un om prea rănit. Nu dragul meu, nu m-ai rănit, ci mi-ai oferit câteva clipe frumoase. Atât ai putut tu. Și da, dragul meu, mereu voi fi aici pentru a-ți oferi un umăr pe care să îți apleci capul împovărat de aburi de alcool.
      Însă, dragul meu, nu mă condamna dacă atunci când tu vei decide că eu sunt cea potrivită pentru tine, inima mea va decide că nu poate porni din nou pe același drum. Ți-am încredințat inima mea, m-am lăsat servită pe o tavă, așa cum sunt eu, însă tu ai considerat că inima mea poate suporta multe. Vezi, dragul meu, există oameni nepotriviți la momente nepotrivite și acesta a fost cazul nostru.
      Dacă vom fi potriviți la un moment dat, rămâne să decidă doar timpul. 

Tuesday 23 February 2016

The good and the bad

          Întotdeauna am crezut că în fiecare persoană există ceva bun. Nu judeca un om prin prisma acțiunilor sale prezente, ci judecă-l prin prisma trecutului său. Un criminal este probabil un copil abuzat sau care a fost privat de iubirea părinților săi, un iubit distant este probabil cel care a dat totul pentru iubire și a fost părăsit, un bătrân care cerșește pentru o pâine este probabil cel care a muncit toată viața pentru copiii săi, însă aceștia l-au abandonat.
            Omul se naște bun, însă timpul, acțiunile celorlalți și întâmplările prin care trece îi ponegresc și îi alterează sufletul și gândirea. O persoană matură și care încă este bună prin definiție, a trăit degeaba, nu a avut parte de întâmplări care să o formeze.

Și nu încerca niciodată să îl critici pe cel care este rău: vei reuși doar să îi accentuezi nesiguranța și neîncrederea în oameni. În schimb, poartă-te cu el cu blândețe și vei vedea cum bunătatea va ieși din nou la iveală din cel mai ascuns colț al sufletului său. Căci omul stăpânit de rău are nevoie de confirmarea că în ceilalți încă există bunătate, în ciuda tuturor acțiunilor sale. Nimic nu este mai dureros și nimic nu îl va trezi la realitate mai bine decât o strângere a mâinii cu care el a lovit. 

Timpul

Cuvinte scrijelite ca niște răni adânci în inimă…peste care am picurat și venin. O avalanșă de vorbe și jigniri când singura ta replică a fost tăcerea. Tu ai tăcut frumos, eu am aruncat cu durere peste un suflet mult prea rănit deja. Cel ce iubește știe să tacă…iubirea adevărată nu e un lucru cu care să te mândrești, cu care să te afișezi, căruia să îi faci publicitate. Iubirea adevărată se simte cel mai frumos în singurătate, în doi, în privire, în ochi. Iubirea adevărată nu are nevoie de cuvinte și nici de dovezi.
            Iubirea adevărată are însă nevoie de timp. Pentru a uita certurile, jignirile, pentru a ierta și pentru a conștientiza dacă e iubire sau doar un capriciu. Nu vreau să mai pun presiune asupra timpului...el va decide dacă rănile din sufletul tău se vor cicatriza și vom găsi puterea de a ne ierta și a o lua de la capăt.

            Până atunci însă...rămân doar amintiri chinuitoare și multe pahare murdare. 

Wednesday 3 June 2015

Aș vrea să fiu din nou copil...

       Simplitate în vorbe, în sentimente și în fapte. Acesta este motivul. Noi, adulții, avem tendința de a ne complica prea mult. Timpul, experiențele acumulate, dezamăgirile, persoanele pe care le-am întâlnit, toate și-au pus amprenta asupra noastră și avem mereu tendința, uneori involuntar, de a le invoca pentru a ne justifica acțiunile prezente. Înainte de a porni pe fiecare drum, luăm în calcul zeci de scenarii, iar frica de eșec aproape ne paralizează.
       Cât de simplu ar fi să spunem ”Mi-a fost dor de tine” unei persoane pe care nu am mai văzut-o de mult și care acum ne-a intersectat calea, ”Te iubesc” celui care e o prezență constantă în gândurile noastre, ”Vino afară” persoanei pe care vrem să o vedem, dar ne e teamă de un refuz, sau ”Iartă-mă” celui căruia i-am greșit si care ar avea toate motivele să ne poarte pică.
       Copiii acționează aproape instinctiv, fără a lua în calcul aceste scenarii tocmai datorită faptului că sufletul lor este pur, nepătat de experiențe trecute. Și din acest punct de vedere, ei ne oferă mereu câte o lecție de viață. Ei sunt profesorii noștri, și nu invers.
       Nu o dată am auzit oameni spunând: ”Am suferit din cauza lui/ei, nu pot să mai iubesc pe altcineva. Și știu că nu ai nicio vină, dar te-am rănit.” Învață să uiți, să ignori, privește lumea prin ochii unui copil și filtrează fiecare experiență cu sufletul unui copil. Nu te împovăra cu griji și sentimente negative inutile. Trăiește și spune mereu ceea ce crezi, ceea ce îți dorești, bucură-te de lucrurile simple pe care ți le oferă viața și nu îți fie teamă să plângi atunci când simți nevoia.
       Viața e doar un joc pe care trebuie să îl joci zi de zi. Învață din spiritul de competiție al unui copil și joacă acest joc atâta timp cât îți este dat să o faci.

Thursday 6 November 2014

الحب صامت

كل الشعر الذي كتب منذ قديم الأزل وكل بيت وكل سطر وكل أغاني الحب في العالم وكل لحن وكل قافية وكل صوت وكل كلمة بكل اللغات التي سمعت من قديم الأزل لو جمعت معا لن تتمكن من عكس كل ما أشعر به في قلبي

Tuesday 23 September 2014

Dimineți de septembrie

   O cană de cafea. Simplă. Fără zahăr, fără lapte. Fără el. O cămașă albă aruncată pe jos într-o scurtă izbucnire de furie. O fantezie neîmplinită. O dimineață ploioasă într-un oraș plin de oameni, dar în care ea se simte mai singură ca niciodată. O dimineață răcoroasă și o inimă de gheață. O lacrimă pe un obraz care nu mai știe să zâmbească. Multe gânduri, dar mereu același subiect: el. O dorință de a-l căuta, dar și o constatare apăsătoare: va fi inutil. O singură lună, dar o viață de amintiri și regrete. Un trup care simte incontrolabil nevoia de el. O țigară, două, trei, dar fumul tot imaginea lui o conturează în închipuirea ei. O cutie în care ar vrea să arunce toate amintirile și apoi să o îngroape. Sau să îi dea foc. Dar ce cutie ar putea să cuprindă atâtea amintiri? O distanță care o macină și un gând care nu îi dă pace: nu îl va mai vedea. Ba da, îl va vedea, în fiecare noapte, în vis. Acolo unde îl poate modela după bunul plac încât să corespundă pretențiilor ei. Un regizor de filme proaste și un actor care nu a avut șansa de a fi remarcat de persoana potrivită.
   O cană de cafea și o fată care a iubit...

Iart-o că te-a iubit

       Iart-o că a crezut în tine și în povestea voastră. Iart-o că își încheie ziua și o începe mereu cu gândul la tine. Iart-o că te-a visat în fiecare noapte, în încercarea de a te avea aproape pentru câteva clipe. Iart-o că ar fi vrut să zboare cu tine spre cele mai înalte culmi ale iubirii. Iart-o că ți-a dat o șansă deși restul lumii i-a spus să nu o facă. Iart-o că a acceptat în viața ei un bărbat cu trecut. Iart-o că ar fi fost dispusă la orice pentru tine și nu considera asta un sacrificiu. Iart-o că toți prietenii ei i-au spus că e naivă că te așteaptă. Iart-o că ți s-a înfățișat în cea mai pură formă a ei. Iart-o că ți-a împărtășit fanteziile. Iart-o că trupul ei tânjește după a se îmbrăca cu al tău. Iart-o că îi e dor de vorbele tale frumoase și atent alese. Iart-o că a crezut că sunteți două firi identice și că din acest motiv veți fi fericiți. Iart-o că e egoistă și încă te vrea doar pentru ea. Iart-o că în inima ei s-a aprins un foc mistuitor din prima clipă în care te-a văzut. Iart-o pentru mesajele pe care ți le-a trimis în nopțile când fiecare celulă din corpul ei emana doar alcool în stare pură.
       Și mai iart-o pentru că și-a găsit refugiu în brațele altuia. Iart-o că nu a fost suficient de puternică să îndure indiferența ta de una singură.
Sau, pe scurt, iart-o că te-a iubit.

Sunday 16 March 2014

Profesiune de credință

            O noapte cu lună plină, o țigară și o sticlă de vin...un fum din țigară, apoi o gură de vin, încă un fum, și ești tot mai prezent în mintea mea. Trupul meu îți simte lipsa, deși nu i-ai aparținut niciodată. Două întâlniri, un dans, o plimbare în miez de noapte, o apropiere a buzelor, o strângere de mână, o îmbrățișare și câteva priviri fugare m-au făcut să...să te iubesc? Prea mult spus. Să te  doresc? Prea suferficial. Să nu pot să trăiesc fără tine? Prea patetic. Cert este însă că m-au făcut să nu mi te pot scoate din gând.
            Încă o gură de vin, și un gând sumbru își croiește drum în mintea mea, repetându-se obsesiv: dacă pentru tine toate acestea nu au însemnat nimic? Dacă încă te mai gândești la Ea? Probabil te intrebi ce aș putea eu să îți ofer...ei bine, te-aș iubi cu inima unui copil, ți-aș oferi un zâmbet în fiecare dimineață, te-aș respecta ca pe familia mea, ți-aș fi alături mereu, mândră să fiu lângă tine, ți-aș fi în același timp prietenă și iubită, ți-aș oferi toată libertatea de care ai nevoie, am petrece nopți lungi împreună, ți-aș respecta mereu alegerile, aș avea încredere în tine, nu aș fi niciodată de acord ca eu să ocup un loc central în viața ta, în detrimentul familiei și al prietenilor, nu aș încerca niciodată să îți schimb felul de a fi sau preferințele.
            Și mai cred că uneori aș fi geloasă, că mi-ar fi greu să stau mai mult de câteva zile departe de tine, că nu aș fi mereu capabilă să exprim sau să îți arăt ceea ce simt pentru tine, că și eu te-aș face gelos de câteva ori, dar fără intenție, că nu te-aș ierta dacă mă minți, că uneori aș fi pisicoasă și alteori distantă, că aș aștepta să mă asculți atunci când am o problemă și să îmi dai un sfat.
            Aceasta este profesiunea mea de credință, un vis de iubire.

            Tu în ce crezi?

Monday 18 June 2012

Decadență


           Un trandafir roșu își picura sângele pe pieptul ei. Rochia neagră și brodată cu dantelă se disipa în suflul rece al vântului de toamnă. Pielea ei translucidă îi purta încă parfumul. Pe buzele purpurii, pecetluite de acum pentru eternitate, se puteau citi ultimele ei cuvinte... „Mă voi întoarce la tine”. Luna plină se reflecta printr-o crăpătură din tavan în ochii rămași deschiși. Întunecimea lor amintea de o inimă putrezită în suferința iubirii. În depărtare, o cucuvea cânta un cântec al morții.
            În interiorul cavoului atmosfera era apăsătoare, rece. Un covor de frunze uscate îi era cântecul ce îi va însoți de acum înainte nopțile singuratice, iar viermii ce se contopeau în tencuială, companioni pentru veșnicie.
            Murise pentru iubire și va putrezi în iubire în acest cavou, templu al iubirii sale. O jertfă adusă de bunăvoie Zeului ei...

Sunday 1 April 2012

Peisaj nocturn


           E lună plină și un văl de fum se ridică spre cer, purtând în el veninul amar de pe buzele mele. O pereche de ochi privește luna: goală, palidă, rece, insensibilă. Îi aud chemarea...
            În iarbă zace abandonat un trandafir uscat. Lângă el, un șirag de perle asupra căruia s-a revărsat întreaga mea furie. Încep să adun bucățile de conștiință și să recompun un suflet rănit. O lacrimă se alătură perlelor din iarbă. Trandafirul însângerat este ignorat, precum o reminiscență dintr-un trecut care nu trebuie amintit, dar care nu încetează să mă ispitească.
            Ce ai face dacă ai fi lângă mine? Mi-ai dărui un trandafir înșelător, mi-ai prinde un colier la gât, m-ai săruta pe trupul alb în lumina sobră a lunii și ne-am contopi într-un miraj.
            Dar, în locul tău, lângă trandafir și colierul de perle, zac în iarbă o cutie cu poze și o inimă întunecată.

Wednesday 15 February 2012

Prizonieri


            Mă privesc în oglindă și prin gând îmi trece o singură întrebare care se repetă la nesfârșit, încercând parcă să mă facă să îi dau glas, dar lovindu-se de un zid al tăcerii. De partea cealaltă a unei lumi mă privesc doi ochi goi, lipsiși de orice emoție, ce însoțesc un chip palid și niște buze tremurânde ce încă îți simt gustul amar al parfumului.
             În lumina palidă a dimineții se conturează o siluetă, un trup care încă poartă urmele atingerilor tale din vremea în care noaptea era un vis frumos petrecut în doi. Un prim semn că sentimentele nu m-au părăsit încă, o lacrimă, se naște pe obrazul meu stâng. Buzele îmi tremură în încercarea disperată de a da glas unor cuvinte ce refuză cu înverșunare să se facă auzite. „Te....” Respir adânc și încerc din nou. Da, „te iubesc”. Odată cu aceste cuvinte, întrebarea care mă obseda prinde în sfârșit contur: „De ce nu ești aici?”
             Privesc în jurul meu. Camera este goală. Nu mai ești aici, dar prezența ta se simte în fiecare colțișor, în fiecare obiect pe care l-ai atins. Când ai plecat ai uitat aici amintirile. Le simt cum stau gata să se prăbușească asupra mea. Te rog, vino să le iei înapoi căci pe mine mă copleșesc. Eliberează-mă din închisoarea aceasta a întâmplărilor apuse. Ajută-mă să rup lanțul care mă ține ancorată în trecut. Întoarce-te...