Simplitate în
vorbe, în sentimente și în fapte. Acesta este motivul. Noi, adulții, avem
tendința de a ne complica prea mult. Timpul, experiențele acumulate,
dezamăgirile, persoanele pe care le-am întâlnit, toate și-au pus amprenta
asupra noastră și avem mereu tendința, uneori involuntar, de a le invoca pentru
a ne justifica acțiunile prezente. Înainte de a porni pe fiecare drum, luăm în
calcul zeci de scenarii, iar frica de eșec aproape ne paralizează.
Cât de simplu ar fi să spunem ”Mi-a
fost dor de tine” unei persoane pe care nu am mai văzut-o de mult și care acum
ne-a intersectat calea, ”Te iubesc” celui care e o prezență constantă în
gândurile noastre, ”Vino afară” persoanei pe care vrem să o vedem, dar ne e
teamă de un refuz, sau ”Iartă-mă” celui căruia i-am greșit si care ar avea
toate motivele să ne poarte pică.
Copiii acționează aproape
instinctiv, fără a lua în calcul aceste scenarii tocmai datorită faptului că
sufletul lor este pur, nepătat de experiențe trecute. Și din acest punct de
vedere, ei ne oferă mereu câte o lecție de viață. Ei sunt profesorii noștri, și
nu invers.
Nu o dată am auzit oameni spunând:
”Am suferit din cauza lui/ei, nu pot să mai iubesc pe altcineva. Și știu că nu
ai nicio vină, dar te-am rănit.” Învață să uiți, să ignori, privește lumea prin
ochii unui copil și filtrează fiecare experiență cu sufletul unui copil. Nu te
împovăra cu griji și sentimente negative inutile. Trăiește și spune mereu ceea
ce crezi, ceea ce îți dorești, bucură-te de lucrurile simple pe care ți le oferă
viața și nu îți fie teamă să plângi atunci când simți nevoia.
Viața e doar un joc pe care trebuie
să îl joci zi de zi. Învață din spiritul de competiție al unui copil și joacă
acest joc atâta timp cât îți este dat să o faci.
No comments:
Post a Comment