Cuvinte
scrijelite ca niște răni adânci în inimă…peste care am picurat și venin. O
avalanșă de vorbe și jigniri când singura ta replică a fost tăcerea. Tu ai tăcut
frumos, eu am aruncat cu durere peste un suflet mult prea rănit deja. Cel ce
iubește știe să tacă…iubirea adevărată nu e un lucru cu care să te mândrești,
cu care să te afișezi, căruia să îi faci publicitate. Iubirea adevărată se
simte cel mai frumos în singurătate, în doi, în privire, în ochi. Iubirea
adevărată nu are nevoie de cuvinte și nici de dovezi.
Iubirea adevărată are însă nevoie de
timp. Pentru a uita certurile, jignirile, pentru a ierta și pentru a
conștientiza dacă e iubire sau doar un capriciu. Nu vreau să mai pun presiune
asupra timpului...el va decide dacă rănile din sufletul tău se vor cicatriza și
vom găsi puterea de a ne ierta și a o lua de la capăt.
Până atunci însă...rămân doar
amintiri chinuitoare și multe pahare murdare.
No comments:
Post a Comment