O noapte cu lună plină, o țigară și o sticlă de vin...un fum din
țigară, apoi o gură de vin, încă un fum, și ești tot mai prezent în mintea mea.
Trupul meu îți simte lipsa, deși nu i-ai aparținut niciodată. Două întâlniri,
un dans, o plimbare în miez de noapte, o apropiere a buzelor, o strângere de
mână, o îmbrățișare și câteva priviri fugare m-au făcut să...să te iubesc? Prea
mult spus. Să te doresc? Prea
suferficial. Să nu pot să trăiesc fără tine? Prea patetic. Cert este însă că
m-au făcut să nu mi te pot scoate din gând.
Încă o gură de
vin, și un gând sumbru își croiește drum în mintea mea, repetându-se obsesiv:
dacă pentru tine toate acestea nu au însemnat nimic? Dacă încă te mai gândești la
Ea? Probabil te intrebi ce aș putea eu să îți ofer...ei bine, te-aș iubi cu
inima unui copil, ți-aș oferi un zâmbet în fiecare dimineață, te-aș respecta ca
pe familia mea, ți-aș fi alături mereu, mândră să fiu lângă tine, ți-aș fi în același
timp prietenă și iubită, ți-aș oferi toată libertatea de care ai nevoie, am
petrece nopți lungi împreună, ți-aș respecta mereu alegerile, aș avea încredere
în tine, nu aș fi niciodată de acord ca eu să ocup un loc central în viața ta,
în detrimentul familiei și al prietenilor, nu aș încerca niciodată să îți
schimb felul de a fi sau preferințele.
Și mai cred că
uneori aș fi geloasă, că mi-ar fi greu să stau mai mult de câteva zile departe
de tine, că nu aș fi mereu capabilă să exprim sau să îți arăt ceea ce simt
pentru tine, că și eu te-aș face gelos de câteva ori, dar fără intenție, că nu
te-aș ierta dacă mă minți, că uneori aș fi pisicoasă și alteori distantă, că aș
aștepta să mă asculți atunci când am o problemă și să îmi dai un sfat.
Aceasta este
profesiunea mea de credință, un vis de iubire.
Tu în ce crezi?
No comments:
Post a Comment