Tipologia bărbatului fără simțul răspunderii

       Un bărbat care își plimbă penisul pe la alta, atunci când relația în care este implicat nu funcționează nu este un bărbat asumat. Și nici unul care dă dovadă de respect. Nici măcar față de el însuși, dacă nu față de cele două femei din viața lui.

         Așa crezi tu că îți rezolvi problemele? Având regrete acum? La asta trebuia să te gândești înainte de a ajunge în patul alteia, care, știind de relația ta, a acceptat totuși. Pentru că relația ta nu este și relația ei. Dă dovadă încă o dată de lipsa asumării și aruncă toată vina pe ea. Că te-a vrăjit cu ochii aceia în care tu, bărbatul fără simțul răspunderii, nu te poți uita. Că te-a vrăjit atunci când, stând cu tine la o masă în oraș, și-a îndreptat poziția corpului către tine, iar tu, din nou, bărbatul fără simțul răspunderii, i-ai copiat poziția. Că te-ai simțit înțeles mai mult de ea, femeia care a aprobat din cap cu dezgust atunci când tu, bărbatul fără simțul răspunderii, ai întrebat-o dacă înțelege cât e de greu sa termini o relație. Ești naiv dacă nu ți-ai dat seama că reacția ei a fost una de dezgust, nu de aprobare. E femeie, nu o sfântă, încât să înțeleagă cum poți da dovadă de atâta lipsă de răspundere. Probabil te-a vrăjit și când ați plecat amândoi spre un taxi, iar tu, cu mintea înnecată în alcool, te-ai urcat în același taxi cu ea. Stând pe bancheta din spate, lângă ea, cu capul plecat de la greutatea litrilor de bere, inspirai milă. De asta ea ți-a luat capul și l-a așezat pe umărul ei. Tu ți-ai luat mâna și ai așezat-o între picioarele ei. Atât ai putut. I-ai povestit lucruri personale despre tine, în timp ce ea stătea în pat, cu spatele la tine, și apoi, când ți-ai dat seama că ea nu e de acord cu ce debitezi, ai început să regreți că i-ai povestit. Tu, același bărbat fără simțul răspunderii.

          Nu îți invidiez relația, iar pe ea, cu atât mai puțin. Cum poți tu, bărbatul fără simțul răspunderii, să o privești pe ea în ochi și să îi spui că o iubești? Sau îi eviți și ei mereu privirea? Poate nu o eviți pentru că știi că ea nu te judecă. Pentru că nu știe. Pentru că nu te știe. Dacă așa te validezi tu, alături de o femeie care nu te cunoaște cu adevărat, ești același bărbat fără simțul răspunderii.

       Așteaptă tu mult și bine ca altcineva (ea, un alt bărbat care ar apărea în viața ei, karma, universul, divinitatea sau alinierea planetelor) să pună capăt acestei relații disfuncționale. Evident că aștepți asta, doar ești bărbatul fără simțul răspunderii. Să știi că nu dai dovadă de nicio valoare morală alegând să îi ascunzi escapada ta. Faptul că vrei să continui în această relație pentru a nu o face și pe ea să sufere, faptul că îți interiorizezi tu rușinea (ai așa ceva?), nu te face martir peste noapte. Arată doar că ești același bărbat fără simțul răspunderii. A-ți asuma la nivel declarativ față de mine și atât o faptă, nu e asumare. E doar dovada că ești un bărbat fără simțul real al răspunderii.

      M-am plictisit de situația asta, însă sunt convinsă că ai pica mereu și mereu în aceeași plasă. Tu, cel care, fiind sărutat în taxi într-o noapte târzie, ai tras concluzia că nu vei ajunge acasă în acea noapte. Ți-am dat posibilitatea să mergi acasă însă tu, același bărbat fără simțul răspunderii, ai lăsat alegerea pe seama mea. Am ales să te iau la mine în acea noapte. Știi tu foarte bine de ce, pentru a fi din nou eu cea vinovată. Desigur că tu nu ai greșit cu nimic, bărbat fără simț al răspunderii.          

      Caută-mă atunci când vei deveni bărbatul cu simțul răspunderii. Adică niciodată...