Mi-am îndreptat privirea plină de dorinţă spre cer... Da, a venit iarna! Un fulg stingher s-a desprins din nemărginirea cerului, lăsându-şi deoparte locul său veşnic pentru a se stinge pe Pământ. Apoi a fost urmat de altul si altul... Toţi vor pieri, dar pentru ce? Pentru a aduce un strop de bucurie în ochii unei copile care nu mai aşteaptă nimic de la viaţă.
De fapt, greşesc, îl aşteaptă pe EL. Pe unde te stingi, asemenea acestor fulgi? De ce nu eşti aici, cu mine, să îţi cuprind chipul blând în palme şi să mă pierd în ochii tăi? Mă plimb singură prin parcul de-acum pustiu şi admir spectacolul naturii. Aş vrea să te ţin de mână şi să ne pierdem amândoi într-un vis efemer, un vis de câteva ore, într-o nebunie supremă numită Iubire. Neştiuţi de lume, să fim doar noi doi, invidiaţi de fulgii care cad şi mor, căci iubirea noastră va dăinui pe veci. Paşii noştri să se piardă în zăpada proaspătă şi pufoasă, iar tu, precum un copil ce se bucură de prima ninsoare, să arunci cu un bulgăre după mine. Să fim doar noi, doi copii pierduţi în propria lor nebunie inocentă, doi copii pierduţi în nemărginirea albă.
Ninsoarea s-a oprit şi odată cu ea s-a spulberat şi visul meu. Eşti departe, mult prea departe pentru ca paşii mei să se îndrepte spre tine.
A nins...ai văzut?
El... s-a pierdut şi el, ninsoarea-i de vină, în timp ce unii fulgi mureau, alţii rămâneau pe stradă, iar alţii ştergeau culoarea de pe clădiri, semne de circulaţie, plăcuţe cu nume de străzi, toate s-au şters, totul rămâne gri, alb, şi maroniu pe jos, şi astfel s-a dezorientat în acest oraş mare...
ReplyDeletePlin oraşu acesta de case, unele mai calde, altele mai reci, şi totuşi în fiecare casă ar trebuii să locuiască cineva, unele libere încă, poate odată şi-odată o să regăsească casa ta, şi-o să o umple... de fericire, bucurie, euforie, iubire, o să o umple de EL! :)
Numai gânduri bune ... minunat ce-ai scris